10 lucruri pe care nu le ştiai despre piraţii din vremurile apuse

Filmele cu piraţi au devenit foarte populare în ultimii ani, dar cât sunt ele de realiste? Dacă şi tu îţi imaginezi că piraţii sunt nişte beţivani fără dinţi în gură, ciungi sau cu cicatrice pe faţă, obligatoriu tatuaţi şi crescători de papagali, trebuie să ştii că majoritatea dintre acestea sunt doar stereotipuri. Ce e adevărat şi ce e fals? 

1. Limbajul piraţilor
Da, piraţii au avut un limbaj al lor şi era unul chiar foarte bogat. Pirateria era o cultură vastă, care cuprindea obiceiuri împrumutate de la mai multe naţii. Acelaşi lucru era valabil şi pentru vocabularul lor. De altfel, multe cuvinte şi expresii comune din lumea piraţilor sunt încă folosite şi astăzi.

2. Piraţii şi homosexualitatea
Despre marinari se spune că au câte o iubită în fiecare port, iar despre piraţi că erau nişte huligani cu barbă, misogini şi afemeiaţi. În realitate, piraţii erau foarte deschişi în privinţa sexualităţii lor şi mult mai toleranţi, chiar şi cu homosexualii. Aveau şi o formă de parteneriat civil prin care doi piraţi puteau trăi împreună, aveau dreptul să deţină o proprietate şi li se acorda automat dreptul de a moşteni acea proprietate, în cazul unui deces în familie. Desigur, prostituatele erau mereu binevenite.

3. Marinari de culoare
Călătorind atât de mult şi având libertate financiară totală, piraţii erau mult mai deschişi la minte. Cel puţin din punct de vedere social. Chiar şi în vremurile în care oamenii de culoare erau trataţi ca o marfă şi vânduţi drept sclavi, unii piraţi trăiau după alte reguli. De cele mai multe ori, oamenii erau apreciaţi pentru abilităţile lor, aşa că mulţi oameni de culoare şi-au găsit libertatea în sânul găştilor de piraţi.

4. Anarhie sau democraţie?
Mulţi cred că piraţii erau anarhişti, dar în realitate aceştia erau mari fani ai democraţiei. De cele mai multe ori, căpitanii şi administratorii corăbiilor erau aleşi prin vot. Căpitanul deţinea o bună parte din putere, însă nu avea niciodată controlul total al corabiei.

5. Sexul frumos şi pirateria
Da, şi femeile puteau fi piraţi. Multe dintre ele au fost chiar grozave la datorie.

6. Salarii şi alte compensaţii

Piraţii aveau scheme proprii de compensare a membrilor echipajelor. Desigur, taxele obişnuite nu făceau parte din schemă, dar cei răniţi la datorie primeau beneficii în funcţie de gravitatea accidentului suferit. Nu se făceau discriminări nici faţă de oamenii cu dizabilităţi.

7. Cine erau, de fapt, piraţii?

Credeai că piraţii sunt nişte infractori care au decis să se aventureze pe mare? Nu chiar! Majoritatea piraţilor au pornit de la profesii oneste – marinari, comercianţi – şi au trecut de cealaltă parte, într-o gaşcă în care se simţeau liberi, iar prada era distribuită în mod egal.

8. Codul piraţilor
Oricât de răi ar fi fost, piraţii aveau un cod etic pe care îl urmau cu sfinţenie. Şi acesta era un produs al culturii lor diverse şi egalitare.

9. Piraţii şi alcoolismul
E adevărat că piraţilor le plăcea să chefuiască şi să bea. Alcoolul îi lega şi exista chiar o regulă nescrisă conform căreia toţi piraţii erau practic obligaţi să cedeze acestui viciu, iar cei care refuzau erau priviţi cu suspiciune.

10. Recrutarea noilor membri
Echipajele de piraţi erau alcătuite în cea mai mare parte din voluntari. Viaţa lor era imprevizibilă şi periculoasă. Mulţi dezertau sau erau ucişi, aşa că nu era uşor să-i convingi pe oameni că e o meserie atractivă. Uneori, dacă nu aveau suficienţi voluntari, piraţii recrutau membri noi cu forţa.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.