Cine a inventat: Cauciucul Vulcanizat

Vulcanizarea este procesul chimic prin care cauciucul este întărit şi stabilizat. În timpul procesului, între moleculele cauciucului elastic se creează legături duble, ceea ce face materialul mai tare, mai durabil, mai rezistent la atacul substanţelor chimice, mai greu de descompus. De asemenea, suprafaţa cauciucului devine mai netedă, mai impermeabilă şi neaderentă la metal.

Cauciucul era cunoscut de multă vreme. Era produsul natural al unui arbore şi fusese folosit cu sute de ani înainte de a fi adus în Europa de către Columb. Se pare că indienii americani îi spuneau arborelui de cauciuc cahuchu („lemn plângător”) şi îi recoltau seva sau latexul tăindu-i coaja.

Cauciucul a fost cunoscut din jurul anului 1492, dar în stare naturală, netratată, prezenta o serie de probleme. În primul rând, începea să se degradeze după numai câteva zile. Proteinele din cauciuc se descompun numărul mare de molecule oxidează în contact cu aerul, ceea ce provoacă, din nou, dezintegrare.

Şi cauciucul vulcanizat prost se poate degrada, dar într-un ritm mai lent. Procesul de degradare este accelerat de punerea la lumină.

Procesul de vulcanzare a fost o realizare de seamă, întrucât a transformat o substanţă ciudată care nu avea nicio valoare din cauza instabilităţii ei într-un material extrem de util, cu numeroase aplicaţii.

Cauciucul a apărut în Europa la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

În 1770 se vindea într-o prăvălie din din Cornhill, Londra, cu trei şilingi cubul de un centimetru. Cuburile (vândute ca radiere) aveau valoarea noutăţii, ceea ce explică preţul excepţional.

Pe lângă utilizarea sa în pelerinele cauciucate, cauciucul a continuat să se vândă ca o curiozitate, până când a fost inventată vulcanizarea. Înainte de aceasta, cauciucul era greu de utilizat din cauza tendinţei lui de a se rupe şi a crăpa; în plus, mirosea urât Când vulcanizarea este făcută aşa cum trebuie, cauciucul are o durata mare de viaţă, este stabil, impermeabil la apă și foarte flexibil.

Un fost negustor de articole de fierărie în vârstă de 39 de ani din Philadelphia, Charles Goodyear, a fost cel care a iniţiat efectiv utilizarea comercială a cauciucului.

În 1839 a achiziţionat drepturile legale asupra unui proces de tratare a cauciucului. Dacă acesta era la fel ca procesul pentru care a cumpărat un alt brevet în 1844, nu este clar. Nu se ştie când anume a descoperit Goodyear noul său proces, denumit vulcanizare. El a afirmat că a găsit prin cercetare sistematică, dar se pare că a descoperit vulcanizarea mai mult sau mai puţin accidental, încingând excesiv un amestec de cauciuc, sulf şi alb de plumb. Supraîncălzirea a schimbat natura cauciucului, făcându-l mult mai tare şi mai durabil.

Charles Goodyear a vândut brevetul obţinut de tatăl lui pentru inventarea primei furci din oţel pentru a-şi finanţa experienţele cu cauciuc brut.

În 1823 se inventase deja un proces de întărire a cauciucului, când Mackintosh inventase o metodă de realizarea a materialului impermeabil pentru pelerinele de ploaie. Utilitatea cauciucului ca substanţă fusese bănuită de mult, dar tendinţa lui de a deveni lipicios la căldură şi rigid la frig îi limita utilizarea practică şi potenţialul comercial.

Inventarea vulcanizării a constituit o chestiune  controversa în secolul al XlX-lea. Charles Goodyear a dobândit un brevet pentru vulcanizare în 1844, dar a pretins că o inventase mai înainte, în 1839.

Procesul era cunoscut cu mult timp înainte. Ştim acum că încă din jurul anului 1600 î.H. se realiza o formă de întărire a cauciucului în America Centrală.

Goodyear nu ştia totuşi acest lucru şi, chiar şi aşa, i se poate recunoaşte meritul pentru reinventarea procesului şi aducerea lui la scară industrială. El şi-a descris propriul punct de vedere despre descoperirea procesului într-o autobiografie din 1853, căreia i-a dat extraordinarul titlu Gum-Elastica.

Controversa a apărut din cauză că şi altcineva a pretins că a inventat vulcanizarea. Inginerul şi savantul Thoinas Hai a obţinut un brevet britanic pentru ea în 1843. cu două luni înainte Charles Goodyear să solicite brevetul în Marea Britanie.

Goodyear poate să fi fost sau nu primul care a inventat vulcanizarea, dar şi-a apărat cu îndârjire brevetul, dându-l în judecată pe un anume Day într-un tribunal din Trenton, New Jersey, în 1852, pentru violarea patentului.

Goodyear a fost reprezentat strălucit de Daniel Webster, care l-a zugrăvit ca pe un om falit şi dezamăgit, vlăguit de privaţiuni.

Este Charles Goodyear inventatorul cauciucului vulcanizat?

Este Charles Goodyear primul om în a cărui minte a înflorit ideea sau care a înţeles primul că atunci când este încălzit dincolo de o anumită limită, cauciucul îşi poate pierde plasticitatea, începând să se întărească?

Dacă nu Charles Goodyear a făcut această descoperire, atunci cine a făcut-o? Ei bine, dacă învăţatul nostru adversar s-ar fi străduit să demonstreze că altul, şi nu domnul Charles Goodyear, acest lucru ar fi fost foarte corect.

Dimpotrivă, ei nu au combătut revendicarea lui Charles Goodyear printr-o revendicare distinctă a altcuiva. Ei încearcă să demonstreze că el nu a fost inventatorul prin frânturi de mărturii. Ici un pic de sulf şi colo o bucată de plumb; ici ceva căldură puţin mai mare decât şi-ar încălzi mâna; şi totuşi se pare că nu au pus niciodată punctul pe i.

Cred că este din cauză că materialele lor nu le-au permis să vină să declare bărbăteşte că altcineva a făcut această invenţie, dându-i acelui cineva o localizare în spaţiu şi un nume. Vreau să ştim numele şi domiciliul celui care a inventat cauciucul vulcanizat, dacă nu e cel ce stă în faţa noastră… Afirm că nu există în lume o fiinţă umană care să se poată ridica în picioare şi spune că este invenţia lui, cu excepţia bărbatului aşezat la masa aceea.

Sigur că avocatul apărării l-ar fi putut numi pe Thomas Hancock, însă aceasta nu l-ar fi ajutat nicidecum pe Day, iar Daniel Webster s-a asigurat că numele lui Hancock nu avea să fie pomenit în sala de judecată.

Răspunsul la fiecare dintre întrebările noastre retorice era „Thomas cock”, dar acolo nu se desfăşura un joc de tip „cine ştie câştigă” şi nimeni din sală nu avea să admită că ştie răspunsul. Curtea a decis în favoarea lui Goodyear şi a formalizat dreptul acestuia de a fi considerat, cel puţin din punct de vedere legal, inventatorul vulcanizării.

Invenţia în sine avea să aibă un impact enorm. Cauciucul întărit avea în faţă o gamă uriaşă de aplicaţii. Era materialul ideal pentru pneurile de bicicletă.

Când s-a inventat motorul de maşină, a fost materialul pentru pneurile de autovehicul. Cauciucul vulcanizat se găseşte pretutindeni în jurul nostru în tot felul de colţuri discrete. Din el se fac, de pildă, etanşările din jurul marginilor geamurilor duble de la ferestre şi etanşările din jurul marginilor uşilor.

Tot din el se fac garniturile uşilor frigiderelor şi ale congelatoarelor şi garniturile impermeabile ale uşilor maşinilor de spălat – un material vital traiului modem.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.