Trucul banal prin care copiii pot fi dezvăţaţi să ceară mereu

Din dorinţa de a-şi creşte altfel propriii copii prin comparaţie cu istoria personală (mulţi părinţi au trăit în comunism şi au experimentat lipsuri materiale), adulţii recurg la supracompensare, dându-le copiilor mai mult decât au nevoie. Aceste obiceiuri sunt nocive pentru copii şi pot fi stopate fără „traume”

Stima de sine scăzută, sau, dimpotrivă, agresivitatea, refuzul de a merge la şcolă, fricile şi fobiile sunt doar câteva dintre probleme care îi determină pe părinţi să-şi aducă copilul la psiholog.

La rândul lor, confruntaţi cu o explozie a informaţiilor în parenting şi standardele tot mai crescute despre „părinţii-model“ sau „părinţii de succes“, adulţii caută cele mai bune informaţii despre educaţia copiilor. Sunt tot atâtea motive şi probleme pentru care Alina Comendant, psihoterapeut în Ploieşti organizează, pe lângă şedinţele individuale de terapie, workshop-uri, grupuri terapeutice şi lecţii opţionale în şcoli.

Formule moderne de lucru şi multiculturalitate

Alina (28 de ani) este genul de persoană care a ştiut dintotdeauna ce vrea să facă toată viaţa. A urmat Psihopedagogia, apoi Facultatea de Psihologie, a obţinut o bursă la Londra şi, în paralel, a făcut cursuri de formare cu specialişti din Europa, America şi India. Ceea ce o diferenţiază de mulţi dintre specialiştii în domeniu este faptul că, în munca sa cu adulţii şi cu cei mici, este susţinută de doi psihoterapeuţi internaţionali, din SUA şi din India. „Consider că sunt formată într-o multiculturalitate, o experienţă mai mult decât necesară pentru a da cele mai bune sfaturi. Ceea ce se întâmplă la noi acum, de exemplu tehnologia din viaţa copiilor sau timpul îndelungat petrecut de părinţi la serviciu, în corporaţii, sunt probleme de care s-au lovit, cu ani în urmă, şi alte civilizaţii“, spune Alina Comendant.

Încă de acum 9 ani, Alina a experimentat diverse roluri educaţionale, de la trainer, profesor, psiholog şi psihoterapeut în medii diferite: grădinişe şi şcoli de stat şi private, licee, centre educaţionale şi familiale, afterschool-uri, organizaţii nonguvernamentale şi practica privată. „Dintre toate acestea, rolul de mamă este cel mai exigent şi plin de provocări“, spune Alina, care este şi mama unei fetiţe

Pentru a-i face să depăşească mai uşor reticenţa de a vorbi cu un specialist, psihoterapeutul a găsit formule moderne de lucru, de la grupuri de suport şi învăţare pentru părinţi, terapie prin joacă, workshop-uri pentru dezvoltarea stimei de sine, ateliere de creativitate şi emoţii, până la weekend-uri de familie, unde părinţii participă împreună cu cei mici pentru a se reconecta şi a învăţa să comunice.

Problemele care aduc părinţii şi copiii la psiholog

„Provocările lumii moderne se traduc în numeroase probleme. Părinţii nu ştiu cum să se comporte cu cei mici care cred că li se cuvine totul, nu mai au timp pentru ei din cauza joburilor, de aceea uneori îi supracompensează cu multe cadouri şi dulciuri. La rândul lor, copiii se interiorizează sau, dimpotrivă, devin agresivi acasă şi la şcoală. Mulţi nu îşi exprimă emoţiile pentru că au învăţat acasă sau la şcoală că «este rău» să ai emoţii“, spune Alina Comendant despre câteva dintre problemele pe care întâmpină cu pacienţii săi.

Psihoterapeutul a explicat pentru „Adevărul“ câteva dintre cele mai frecvente probleme pe care au copiii şi părinţii în „lumea nebună“ pe care o trăim, dar şi metodele de rezolvare.

Supracompensarea – Din dorinţa de a-şi creşte altfel proprii copiii prin comparaţie cu istoria personală (mulţi părinţi au trăit în comunism şi au experimentat lipsuri materiale), adulţii recurg la supracompensare, dându-le copiilor mai mult decât au nevoie. Mulţi se simt vinovaţi şi pentru că nu au suficient timp pentru copii, din cauza jobului. Sfatul psihoterapeutului este să nu le cumpere celor mici dulciuri sau jucării când simt aceste impulsuri, să nu-i laude pe cei mici doar pentru că au mâncat, iar atunci când vor să le cumpere ceva, să le dea personal banii, iar cel mic să-i înmâneze direct vânzătoarei. „Vor realiza, astfel, că, odată daţi în schimbul unui lucru, banii se pierd definitiv, nu sunt o resursă inepuizabilă. De asemenea, nu este nimic de laudă atunci când un copil îşi spală singur farfuria din care el a mâncat, ci un lucru absolut normal“, explică Alina Comendant

Joaca, exprimarea prin artă şi stimularea imaginaţiei sunt metode care nu dau greş în psihoterapia copiilor FOTO arhiva personală Alina Comendant

Lipsa de motivaţie şi incapacitarea – Faptul că cei mici obţin ceea ce îşi doresc de la părinţi duce la o pierdere a motivaţiei. Frecvent, copilul trebuie motivat să muncească, corespunzător vârstei, pentru a obţine ceea ce îşi doreşte. De asemenea, nu ar trebui să ne obişnuim copiii să-i ducem şi să-i aducem de la şcoală cu maşina pentru că acest control îi incapacitează şi îi transformă în „copii asistaţi“. În ciuda pericolelor, aceştia trebuie să înveţe să meargă pe stradă şi cu mijloacele de transport în comun. O metodă greşită este şi evitarea conflictelor. Părinţii care nu îşi lasă copiii să fie angrenaţi în diversele conflicte din viaţă îi împiedică pe aceştia să-şi dezvolte strategii.

Folosirea tehnologie la vârste foarte mici – A condiţiona un copil cu accesul la calculator sau tabletă prin notele bune de la şcoală nu face decât să transforme învăţatul într-o plăcere imediată, şi nu una pe termen lung. „Un alt pericol pe care l-am observat este punerea unei tablete în faţa unui copil de 6-7 luni în timp ce mănâncă, de exemplu, ca stratagemă pentru a mânca diverse feluri de mâncare ce nu îi plac în mod obişnuit. În aceste cazuri, copilul este atât de captivat de ceea ce se întâmplă pe tabletă încât intră pe pilot automat şi pierd conectarea inclusiv cu ei înşişi“, spune psihoterapeutul.

Presiunea temelor – Din dorinţa ca cel mic, deja foarte presat de sistem cu cerinţe ridicate, să fie foarte performant, unii părinţii cer extra-teme sau îi duc la foarte multe sporturi şi activităţi extraşcolare. „Apoi se întreabă de ce copilul nu are prieteni şi nu are abilităţi de comunicare. Părinţii ar trebui să fie conştienţi că nu aşa vor avea copiii performanţe, în condiţiile unui program zilnic de opt ore, similar cu al unui adult. Copiii trebuie să aibă timp de joacă liberă şi timp să se plictisească, pentru a-şi stimula imaginaţia“, mai spune Alina care foloseşte foarte mult joaca, metode de stimulare a imaginaţiei, exprimarea prin artă şi cunoaşterea emoţiilor în lucrul cu cei mici.

Scopul final al tuturor terapiilor utilizate de Alina este restabilirea şi păstrarea relaţiei emoţionale dintre părinţi şi copii, un echilibru fragil care se poate rupe foarte uşor, dar se reconstruieşte extrem de greu