Povestea unei case de vis in Insula Capri

Situata la extremitatea sudica a Golfului Napoli, insula Capri este fara doar si poate unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Batranul Continent. Un amestec de stanci calcaroase, vegetatie luxurianta si vestigii arhitecturale datand inca din vremea Imperiului Roman, acest coltisor de Rai este adesea descris ca fiind destinatia preferata a celor celebri si bogați. Pentru arhitectul Matteo Thun, insula Capri este un loc cu totul si cu totul special. De cand si-a cumparat aici o casa de vacanta, isi imparte timpul intre Milano, orasul in care are biroul de arhitectura si micuta insula din Marea Tireniana.

„Din aprilie pana in octombrie, venim cam o data la doua saptamani. Este cuibul familiei noastre. Ne place sa colindam, la pas, cu copiii, aleile inguste, sa exploram pesterile din zona, sa luam cina in familie, admirand privelistea care te lasa fara cuvinte, de fiecare data”,

marturiseste zambind Suzanne, sotia lui Matteo.

Si, intr-adevar, locatia este principalul atu al acestei case. Dupa atatia ani de arhitectura, Matteo a stiut exact cum sa fructifice acest avantaj. O idee ingenioasa a fost aceea de a monta deasupra piscinei, pe o platforma improvizata, un luxos pat cu baldachin, acoperit cu rogojina din trestie. De obicei, in serile calde de vara se adapostesc aici, ascultand freamatul valurilor si depanand amintiri.

“Locul asta ma ajuta sa imi incarc bateriile si sa fac fata agitatiei din oras. De cand ajung pe aeroport, in Napoli, simt ca ritmul de viata incetineste si incepe zborul catre visare”,

povesteste Matteo.

Suzanne crede ca atasamentul sotului ei fata de acest coltisor de basm se datoreaza, in buna parte si asemanarii lui cu Tirolul de Sud, locul in care s-a nascut arhitectul. „Imi place sa cutreier insula impreuna cu cei doi fii ai mei, Constantin si Leopold, sa descoperim noi trasee sau sa exploram pesterile ascunse in stanci. Relieful acesta imi aminteste intrucatva de tineretea mea in Bolzano”, confirma Matteo. Privita din exterior, casa nu are nimic spectaculos, cu exceptia amplasamentului. Este o locuinta tipic taraneasca, din piatră naturala. Inca pastreaza anexele gospodaresti pentru cresterea pasarilor si rezervorul de colectare a apei de ploaie. In interior, situatia se schimba radical. Camerele sunt amenajate intr-un impecabil stil eclectic, inspirat de locatia casei. Albul imaculat al peretilor si podelelor este înveselit prin accesorii si tesaturi in culori vii.

„Amenajarea interiorului a fost, mai degraba, un proiect de familie. Am incercat sa evit aspectul de showroom si am vrut ca obiectele folosite sa fie, in primul rand, functionale. Mesele au fost realizate dupa schitele noastre. La fel si rafturile de care Suzanne este foarte mandra”, povesteste, zambind, Matteo. Intr-adevar, etajera cu polite de sticla, incastrata in perete s-a dovedit o idee ingenioasa de depozitare a veselei, dar elementul de originalitate este, fara indoiala, peretele imbracat in placi ceramice viu colorate.

Dormitorul matrimonial nu este foarte spatios, dar pastreaza aceeasi nota optimista ca si restul casei. Turcoazul pernutelor te duce cu gandul la sclipirile Marii Tirenieine, care se asterne la poalele stancilor calcaroase.

In baie, s-a pastrat paleta de culori din zona dormitorului matrimonial. Combinatia dintre rustic si modern functioneaza foarte bine si in acest spatiu. Oglinda rotunda cu rama aurie, pe care in mod normal, nu te-ai astepta sa o regasesti in baie, aduce o nota de rafinament si eleganta.

Planificarea spatiului exterior a fost o adevarata provocare. Matteo si Suzanne au dorit sa fructifice fiecare metru de verdeata disponibil, dar si sa puna in evidenta flora specifica insulei. Zona pentru luat masa este de o frumusete aproape ireala. O pergola acoperita cu azalee foloseste drept umbrar in zilele calduroase de vara.

Seara, parfumul de lavanda si de iasomie pluteste seducator in aer, intr-un dans al miresmelor. In departare, linia orizontului se contopeste cu infinitul marii, intr-un peisaj ce iti taie rasuflarea. “Locul acesta m-a ajutat sa imi redescopar echilibrul interior. Armonia si pacea pe care le gasesc aici sunt, pentru mine, esenta vietii”, marturiseste Matteo, privind ganditor in zare.