Cine a inventat: Caleidoscopul 1817

Caleidoscopul a fost inventat în 1816 de savantul scoțian sir David Brewster. A ales denumirea plecând de la trei cuvinte grecești: kalos, eidos și scopos, care înseamnă: frumos, formă și observator.

Caleidoscopul era un tub care conținea bucăți de sticlă și alte obiecte colorate, lăsate libere. În interiorul tubului exista și un set de oglinzi sau lentile de sticlă fixate unghiular una față de alta.

Ideea era ca imaginile reflectate ale obiectelor aveau să creeze modele ce puteau fi observate prin capătul tubului. Oglinzile creau axe de simetrie, drept care, oricât de mult ar fi fost zdruncinate bucățile libere de sticlă din interiorul tubului, modelul rezultat ar fi fost oricum simetric.

De obicei sunt trei axe de simetrie, ceea ce creează frecvent impresia unui fulg de gheață multicolor.

În anii 1870, un american pe nume Charles Bush a adus îmbunătățiri caleidoscopului, l-a produs în masă și a generat o adevărată frenezie caleidoscopică. Brewster a scos un brevet pentru caleidoscop în anul 1817, dar și lui Bush i s-au acordat brevete pentru versiunile lui în 1873.

Ce a inventat Brewster a fost o jucărie victoriană fermecătoare și inovativă. A fost marea favorită a copiilor atât în secolul al XIX-lea, cât și în secolul al XX-lea.

Una dintre atracții constă în faptul că modelele create puteau fi modificate cu o bătaie ușoară cu degetul. Bătând repetat, modelul putea fi făcut să crească și să se dezvolte ca o creatură vie.

În anii 1970, arta caleidoscopului a renăscut, și astăzi sunt sute de persoane care le confecționează.