Cine a inventat: Maşina de calcul programabilă (1832)

Maşina de calcul programabilă a fost inventată de Charles Babbage, în 1823. Babbage s-a născut în 1791, a studiat la Colegiul Trinity din Cambridge şi, în 1820, a fondat împreună cu Herschel şi Peacock Societatea Analitică. Avea o minte fără astâmpăr şi era ceea ce am numi astăzi un spirit universal.

Babbage a fondat Asociaţia Britanică pentru Dezvoltarea Ştiinţei în 1831 şi a murit în 1871.

Charles Babbage a fost un estet, dar unul neobişnuit. Vedea frumuseţe şi interes în locuri ciudate. Asistând la o reprezentaţie cu Don Giovanni de Mozart, a devenit la fel de neliniştit precum eroul operei.

„Obosit cumva de operă, m-am dus în spatele scenei ca să văd mecanismul. Un angajat s-a oferit să îl conducă într-un mic tur, şi în culise a întâlni actori îmbrăcaţi în diavoli cu cozi lungi, care se pregăteau să urce liftul spre trapa prin care aveau să-l tragă pe Don Giovanni în iad.

În cursul altei vizite la teatru, interesul i-a fost stârnit de efectele luminoase ale scenei şi a născocit un balet cu efecte vizuale spectaculoase menite să înfăţişeze interiorul Pământului – dar baletul nu a ajuns niciodată pe scenă. Babbage era, din câte se pare, obsedat de foc. Odată a stat într-un cuptor la 130° C „timp de cinci sau şase minute, fără mari neplăceri”.

Cu altă ocazie, a coborât în craterul muntelui Vezuviu pentru a vedea lava topită.

În iunie 1823, Babbage l-a întâlnit pe ministrul de finanţe, care i-a dat banii necesari construirii motorului diferenţial. S-a apucat de lucru imediat. Cinci ani mai târziu, subvenţia se consumase, dar Babbage avea încă nevoie de finanţare pentru a termina maşina. Ministrul nu şi-a amintit că i-ar fi promis o altă subvenţie şi nu exista un proces verbal al întâlnirii iniţiale. Costurile implicate erau considerabile.

Astăzi vedem în calculator un dispozitiv uşor, nu mai mare decât un telefon mobil, dar maşina lui Babbage era făcută din alamă, oţel şi un aliaj de cositor şi plumb şi cântărea două tone când a fost terminată.

În 1829, un grup de susţinători ai lui Babbage au încercat să-l convingă pe premierul britanic, ducele de Wellington, de utilitatea maşinii. Wellington s-a dus să o vadă şi a dispus o subvenţie substanţială de 3000 de lire.

Inginerul Joseph Crement a fost însărcinat să construiască maşina pentru guvern. Din păcate, Clement a fost inflexibil, a refuzat să colaboreze cu Babbage la locuinţa acestuia, Babbage a refuzat să-l plătească pe Clement şi munca la maşină s-a întrerupt.

În toiul acestui fiasco, Babbage a modificat specificaţia maşinii. Proiectul iniţial era pentru un calcul cu şase zecimale, iar acum îl regândise pentru douăzeci de zecimale. Cu această decizie nesăbuită, Babbage punea, practic, cruce proiectului.

Babbage a încercat să atragă interesul guvernului pentru o nouă maşină, într-un moment în care acesta se săturase să audă de cea veche. După aproape un deceniu în care s-a străduit să convingă guvernul să finanţeze continuarea muncii la motorul diferenţial sau începerea lucruri la un nou motor analitic, în cele din urmă, în noiembrie 1942, sir Robert Peel i-a spus lui Babbage că guvernul cheltuise destul cu proiectul şi acesta avea să fie abandonat. Babbage a fost furios. Peel avea sentimente contradictorii în legătură cu maşina. Ar fi vrut să vadă proiectul allzat, dar era conştient si că Babbage nu câştigase absolut nimic din anii petrecuţi lucrând la el. Peel a avut generozitatea de a-i oferi lui Babbage o baronie, ca recunoaştere pentru activitatea lui. Babbage însă, acelaşi om al focului, a fost atât de supărat, încât a refuzat-o.

Între timp, ideea măreaţă, primul calculator digital, a rămas la stadiul de idee şi nu a fost niciodată materializată.