Cine a inventat: Motorul electric (1831)

Primul motor electric a fost construit de Michael Faraday. Cariera acestuia de mare savant si inovator al secolului al XIX-lea a avut începuturi modeste. A lucrat mai întâi ca băiat bun la toate într-o legătorie de cărţi din Londra. Dar era foarte inteligent şi avea o curiozitate nemărginită. Citea mult, gândea mult şi, după cum recunoştea chiar el, raţiunea l-a obligat să îşi respingă multe dintre propriile idei.

Habar nu are lumea câte gânduri şi teorii care au trecut prin mintea investigatorului ştiinţific au fost înăbuşite în tăcere şi secret  de propriul spirit critic şi examinarea potrivnică; chiar în cele mai bune cazuri, nici măcar o zecime dintre sugestii, speranţe,  dorinţe, concluzii preliminare nu au fost realizate.

Michael Faraday a fost un critic sever şi riguros al propriei gândiri, şi aceasta a constituit baza succesului lui ca savant. Faraday a legat printr-un contact alunecător două fire de un disc de cupru. Când a rotit discul prin polii unui magnet potcoavă, a descoperit că a produs un curent electric continuu. În acest fel Faraday a inventat cel mai simplu generator. Ca rezultat direct al acestor experienţe, Faraday a devenit inventatorul nu doar al generatorului, ci şi al transformatorului şi motorului electric. În 1831 a reuşit să construiască primul motor electric.

Joseph Henry lucra în acelaşi timp la un motor asemănător. După cum se întâmplă adesea în cazul marilor realizări de acest fel, primul motor a fost departe de a fi eficient, şi alţi ingineri l-au îmbunătăţit în cursul deceniilor următoare.

Majoritatea motoarelor din acea perioadă de început erau de curent continuu. De-abia în 1887 Nikola Tesla a introdus motorul de curent alternativ.

În 1882, Tesla a identificat principiul câmpului magnetic rotativ şi a folosit câmpul de forţă rotativ în acţionarea maşinilor. Pe acest principiu, a proiectat în 1883 un nou motor cu inducţie bifazat. S-a spus că motorul introdus în 1887 de Tesla a marcat începutul unei a doua revoluţii industriale, întrucât a făcut posibilă generarea eficientă şi transmiterea la mare distanţă a electricităţii.

Înainte de inventarea câmpului Btognetic rotativ, motoarele electrice funcţionau prin trecerea unui conector printr-un câmp magnetic staţionar. Tesla s-a gândit că puteau fi îndepărtate comutatoarele unei maşini, aceasta urmând să fie acţionată cu un câmp de forţă rotativ.

Profesorul lui Tesla, Poeschel, a declarat că asta ar semăna cu construirea unui mecanism perpetuum mobile şi a obţinut un patent pentru motorul lui electric, un motor electromagnetic clasic de curent alternativ, în decembrie 1889.

Astăzi există numeroase tipuri de motoare:

• motoare de curent alternativ,
• monofazate,
• bifazate şi trifazate,
• motoare cu inducţie,
• motoare sincrone,
• motoare  cu cuplu
• motoare  cu cuplu constant,
• motoare de curent continuu pas cu pas,
• motoare de curent continuu fără miez si motoare liniare.

Unele motoare electrice sunt uşor de observat în jurul nostru astăzi, în forma autoturismelor şi trenurilor electrice. Există însă alte mii de motoare mai puţin vizibile, care acţionează o mare diversitate de dispozitive precum maşinile de spălat, ventilatoarele, pompele pentru fântâni şi piscine.

O mare calitate a motoarelor electrice este aceea că nu produc poluare atmosferică, cel puţin acolo unde sunt utilizate, şi sunt silenţioase. Aceste atribute le fac ideale pentru uzul casnic şi, în general, pentru mediul urban.

Electricitatea trebuie generată, dar aceasta se poate face printr-o serie de surse de energie, verde sau de alt fel, aflate uneori la peste 100 de kilometri depărtare de consumator.