Artisti romani: Vasile Seicaru

S-a nascut pe 10 iulie, in comuna Oancea, Judetul Galati.

Este absolvent al Facultatii de Educatie Fizica din cadrul Universitatii Dunarea de Jos din Galati (specializarea inot). De altfel, timp de 7 ani lucreaza ca profesor de sport in scoli generale din Oancea sau Galati.

A fost casatorit cu Gabi (sotia lui moare in ianuarie 2006) si are un baiat, Mihnea, care locuieste in Germania.

Desi a urmat cateva cursuri de chitara la Casa Pionierilor din Galati, se considera un autodidact, invatand cantece de la radio, din filme si de pe discuri. Primeste prima chitara in clasa a VII-a, desi parintii ar fi dorit sa ii cumpere acordeon.

La varsta de 16 ani isi infiinteaza primele trupe de rock, alaturi de care canta piese Beatles si ale altor trupe in voga.

In 1968 se alatura formatiei Cristal, condusa de regretatul Puiu Cretu. Alaturi de Cristal castiga toate festivalurile artei studentesti, iar incepand cu 1970 si pana in 1980 canta la Costinesti. Tot in acelasi an compune primul cantec (“Padurea” – versuri si muzica proprii), apoi “O clipa de aur”, cu care castiga mai multe premii la Festivalurile Artei Studentesti, ca solist al formatiei “Cristal”.

In 1978, participa cu Cristal, la Havana (Cuba), la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, pentru ca in cursul aceluiasi an sa se alature cenaclului Flacara in 1978, unde ramane pana in 1984, aceasta fiind si perioada in care isi castiga notorietatea in lumea muzicala, ca si interpret si cantautor de muzica folk.

Primul sau album, intitulat Aruncarea in valuri, apare in 1984 si contine 8 piese, 7 din acestea pe versurile lui Adrian Paunescu, printre care Imposibila nunta, La adio, Antiprimavara. De altfel, 1984 este si ultimul an in care apare in cadrul cenaclului.

In 1985 participa din nou la Festivalul Mondial al Tineretului si Studentilor, la Moscova.

Cel de-al doilea album apare in 1986 si se intituleaza Iubirea noastra. Pe el apar Dragostea destin stravechi, Tango retoric sau Romanta intre doua trenuri.

In 1986 si 1987, participa la Festivalul de muzica Folk si Rock “Rote Lider” (Berlin), iar in 1988 la Festivalul de muzica pop de la Soci (fosta URSS), impreuna cu Stefan Hrusca, unde am castigat Premiul Special al Presei, cu piesa “Lumina”. De altfel, dupa despartirea de Flacara, impreuna cu Stefan Hrusca formeaza un duo extrem de cunoscut in Romania, despre care artistul spune “eu si Stefan nu am facut repetitie niciodata. Pur si simplu cantam. Ni s-au potrivit vocile, cantecele”.

Pana la albumul Calatori, visatori al celor doi aparut in 1988 a fost doar un pas. Pe el se regasesc melodii precum Dragostea de 18 ani sau Zori de zi.

Dupa revolutia din 1989, se axeaza pe cariera solo, mai ales ca in 1991, Stefan Hrusca pleaca in Canada, an in care Vasile Seicaru scoate albumul Citeste-mi numai la final.

Viata tumultoasa ce domina societatea romaneasca de dupa 1990 determina o influenta a socialului in cantecele sale, astfel ca urmatoarele doua albume abordeaza aceasta tema. Acestea sunt Implicat in social (1995) si Viata-i viata, banu-i ban(1999). Intre ele, apare o colectie cu unele din cele mai cunoscute piese ale sale sunt titlul Romanta intre doua trenuri (1997). Un Best of apare in 2001, produs chiar de Vasile Seicaru.

Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Stefan Hrusca, dar si cu Victor Socaciu, impreuna cu care concerteaza in tara si mai ales in afara: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franta, Belgia, Grecia, Italia etc.

Pana seara, voi veni…(2003) mentine tenta sociala din cantecele lui Vasile Seicaru, incluzand piese precum Da-ne, Doamne, zile bune, Copilul de pripas sau Generali de opereta.

Electrecord, casa de discuri ce a editat primele 5 albume ale lui Vasile Seicaru, editeaza si ea un best of in 2006, in cadrul seriei Colectia Folk, la care lucreaza doi dintre cei mai valorosi oameni de studio din Romania la acel moment, Adrian Ordean si Freddy Negrescu.

In 2009, apare In orasul cu floare de tei, printr-un concert la Casa de Cultura a Studentilor din Bucuresti (detalii despre spectacol gasiti aici). Pentru acest album, Vale colaboreaza cu Raul Kusak, Nicu Patoi, Sorin “Pupe” Tanase (Vita de vie) si Zoia Alecu.

In cadrul editiei 1996 a Festivalului National de Muzica Folk Om Bun, primeşte Marele Premiu pentru întreaga activitate. Iar ca o recunoastere a carierei sale muzicale dincolo de genul folk, in anul 2006 este decorat cu: “Ordinul Cultural in Grad de Cavaler”, oferit de Presedintele Romaniei.