Uranus, următoarea oprire. Gigantul de gheață ar urma să fie principala țintă a viitoarelor misiuni NASA

O misiune pe planeta Uranus ar trebui să devină următoarea țintă principală a NASA, a transmis un grup de cercetători americani, scrie BBC. Studierea „gigantului înghețat” și a sateliților săi naturali, care ar putea fi lumi oceanice unde se găsesc forme de viață extraterestră, ne va ajuta să înțelegem mai bine formarea planetelor Sistemului Solar.

Un punct de atracție principal legat de Uranus sunt sateliții săi naturali. Majoritatea ar putea fi „lumi oceanice” unde cercetătorii speră să găsească urme de viață. Foto: Profimedia Images

Îndepărtata planetă ar putea primi primul său vizitator în mai bine de 35 de ani. Uranus este a șaptea planetă din Sistemul Solar și are o orbită de 19 ori mai îndepărtată de Soare decât cea a Pământului.

A fost observată îndeaproape o singură dată până acum în timpul unei vizite scurte a sondei Voyager-2 în 1986. Cercetătorii sunt de părere că un studiu amănunțit al planetei Uranus ne poate ajuta să înțelegem mai bine corpurile cerești de dimensiuni asemănătoare care sunt descoperite acum în jurul altor stele.

Dintre cele peste 5.000 de planete aparținând altor sisteme planetare pe care oamenii de știință le-au descoperit până acum, cele mai întâlnite sunt corpurile cerești de dimensiuni apropiate de Uranus, scrie revista de știință Nature.

Roverul Perseverance a forat în solul marțian. Foto: Facebook/NASA

Recomandarea oamenilor de știință a fost formulată într-un document publicat de Academiile Naționale de Știință, Inginerie și Medicină ale Statelor Unite (NAS).

Cunoscut sub numele de „planul de 10 ani”, documentul este un sumar al comunității cercetătorilor americani legat de marile întrebări existente despre spațiul cosmic și ce misiuni ar trebui lansate pentru ca ele să își găsească răspunsul.

NASA a urmat de obicei recomandările emise până acum de NAS. Precedentul plan de 10 ani, publicat în 2011, avea două obiective principale: o misiune de colectare de pietre de pe Marte și o misiune în jurul Jupiterului și al satelitului său natural, Europa.

Prima recomandare a dat naștere rover-ului Perseverance, care își desfășoară acum activitatea pe „planeta roșie”, iar a doua misiune, numită Europa Clipper, este pregătită pentru lansare în anul 2024.

Datele planetei Uranus

• descoperită de Sir William Herschel în 1781
• distanța medie până la Soare este 3 miliarde de kilometri
• înconjoară Soarele o dată la fiecare 84 de ani pământeni
• diametrul său este de patru ori mai mare decât cel al planetei noastre
• atmosfera planetei este dominată de hidrogen și heliu
• are cel puțin 13 inele și numeroși sateliți naturali

Specialiștii care studiază planetele exterioare ale Sistemului Solar (Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun) au subliniat de mult timp importanța unei noi explorări a planetelor Uranus sau Neptun. În ultimii ani, argumentele care susțin aceste misiuni au devenit și mai puternice, potrivit cercetătorilor.

„Credem că înțelegem cum ceva poate să devină la fel de mare ca Jupiter și credem că înțelegem cum ceva poate să ajungă de dimensiunea Pământului sau planetei Venus”, a explicat Leigh Fletcher, profesor la Universitatea Leicester din Marea Britanie. „Dar în mijloc, în acel interval special aflat între cele două capete – nu înțelegem pe deplin cum o lume poate începe să crească și să crească, dar să nu ajungă de mărimea lui Jupiter. O misiune pe Uranus ar putea să ne ajute să răspundem la [această întrebare].”

Uranus este o ciudățenie, în comparație cu celelalte planete din Sistemul Solar, întrucât axa sa de rotație este aproape paralelă cu planul orbitei sale în jurul Soarelui. Este ca și când ar fi fost trântită pe o parte – o explicație care ar putea să se adeverească: specialiștii au vehiculat teoria conform căreia Uranus ar fi suferit un impact masiv cu un alt corp ceresc foarte devreme în istoria formării sale.

„Toți cei cinci sateliți clasici ai lui Uranus ar putea fi lumi oceanice”. Pe aceste luni ar putea exista vulcani de gheață (criovulcani), care, în loc de magmă, erup materii volatile precum apă, amoniac sau metan. Foto: Profimedia Images

Sateliții naturali ai planetei Uranus ar putea fi lumi oceanice și habitate pentru forme de viață extraterestră

Un alt punct de atracție legat de Uranus sunt sateliții săi naturali. Sunt mulți și majoritatea ar putea să fie „lumi oceanice”.

„Ideea este că ai de-a face cu o crustă de gheață și sub ea ai un fel de ocean de lichid sărat în adâncuri care s-ar putea să fie în contact cu materialul stâncos de la fundul [oceanului]”, a spus profesorul Fletcher.

Sonde ar putea ajunge la Uranus la începutul anului 2050, acolo unde va căuta forme de viață în materialul din atmoseferă care se așterne asupra planetei, scrie NPR. „Enceladus este candidatul logic pentru a încerca să găsim urme de viață în acest moment”, a spus Philip Christensen de la Univesitatea de Stat din Arizona. „În materie de lumi oceanice, este de departe cea mai activă și accesibilă dintre ele”.

„Toți cei cinci sateliți clasici ai lui Uranus ar putea fi lumi oceanice”. Potrivit profesorului Fletcher, pe aceste luni ar putea exista vulcani de gheață (criovulcani), care, în loc de magmă, erup materii volatile precum apă, amoniac sau metan.

Un gigant de gheață precum Uranus ar fi o țintă demnă pentru o misiune de seamă a NASA și, dintre toți candidații analizați pentru această misiune care ar fi printre cele mai costisitoare de până acum, vizitarea Uranusului ar fi cea mai „matură” dintre ele, potrivit lui Robin Canup, om de știință de la Institutul de Cercetare Southwest din Boulder, Colorado.

Până la explorarea planetei Uranus, mai întâi va fi lansată misiunea Europa Clipper, care va studia unul dintre sateliții lui Jupiter. Foto: Profimedia Images

Misiunea spre Uranus ar putea pleca în 2024

„A fost singura [misiune] care a primit un nivel de risc între mic și mediu”, a spus Canup. „Ar fi o misiune fantastică ce va dura mai mulți ani în care sonda va coborî înspre planetă la începutul misiunii, urmând să facă un tur extins de investigare a sateliților, al interiorului lor, al magnetosferei, al inelelor și al atmosferei.”

„Tehnic vorbind, este gata să înceapă acum”, a spus Canup despre misiunea spre Uranus. „Noi recomandăm să fie inițiată în anul fiscal 2024.”

Cercetătorii europeni speră că la o astfel de misiune va putea participa și Agenția Spațială Europeană (ESA). NASA și ESA sunt deseori partenere, ca în cazul misiunii Cassini-Huygens pe Saturn (2004-2017), dar prioritățile și planurile de finanțare nu coincid mereu.

Pentru NASA, cel mai important este acum să încheie cu succes misiunea de pe Marte a rover-ului Perseverance și aducerea probelor colectate de pe planeta roșie înapoi pe Pământ.