Au renuntat la viata de la oras, pentru a face agroturism in muntii Tatra

“Imi amintesc perfect ziua in care am ajuns aici. Varfurile muntilor Tatra nu isi lepadasera inca straiele albe de zapada, iar cerul era de un albastru ireal. Ceva imi spunea ca acest loc imi va schimba viata pentru totdeauna. Dintr-o data mi-a incoltit ideea sa ii propun lui Tom sa renuntam la tot si sa ne mutam aici.

Ce ar fi daca am lasa in urma slujbele de la editura din Cracovia si am incerca sa traim aici, in inima muntilor, in casuta asta din scanduri ponosite ? Mi-am facut curaj si i-am impartasit ideea mea. Nu mare mi-a fost mirarea sa aud ca ma sustine. La fel ca mine, fusese cucerit de salbaticia si frumusetea acestor locuri”,

isi aminteste, cu nostalgie, Jola. Peste ceva timp devenisera proprietarii fermecatoarei cabanute de lemn si scriau impreuna randuri dintr-un nou capitol al vietii.

La peste 700 de metri altitudine, dimineata incepe in zori, cand razele soarelui abia mijesc printre piscurile golase ale muntilor. Pasii lui Tom se aud scartaind greoi pe podeaua batrana. Se duce sa ia lemne pentru a aprinde focul in soba. Cand mirosul de cafea incepe sa se imprastie in toata casa, Jola se duce in grajd. Are cateva capre pe care trebuie sa le mulga si sa le hraneasca.

“Si cand te gandesti ca la Cracovia nu m-ai fi vazut iesind din casa fara tocuri sau fara machiaj. Acum, diminetile mi le petrec conversand cu prietenele mele caprine”,

glumeste Jola. Prima capra pe care au cumparat-o a fost din rasa carpatina.

“Pe Contesa am luat-o in mai”, povesteste Tom. “Am lasat-o in hambar, dar noaptea s-a lasat un ger napraznic si a inceput sa ninga abundent. Ni s-a facut mila de ea si am luat-o in casa. Am pus pe hol un sac de paie si am tinut-o cu noi o saptamana, pana a trecut vremea rea. Dimineata, cand beam cafeaua, o vedeam privind curioasa prin fereastra aburita. Era evident ca ii place compania oamenilor. Acum, cand se intoarce de la pasune impreuna cu celelalte capre, intotdeauna se opreste in prag si cerceteaza, de la distanta, interiorul casei ca si cum si-ar aminti ca a stat acolo”.

Casa pastreaza acel aer cald si primitor, specific zonelor de tara. Inainte sa fie cumparata de ei, fusese locuita de o batrana de 90 de ani. Au facut renovari, dar fara sa modifice prea mult aspectul general al casei. Jola, mare iubitoare de obiecte vechi, le-a adunat cu grija si le-a insirat, cu multa dragoste, prin toate incaperile. Obiecte de artizanat, dantele crosetate de mana sau ierburi uscate, agatate de grinda aduc aminte de vacantele la bunici.

Pentru a-si asigura o sursa stabila de venit, au hotarat sa inchirieze doua dintre camerele casei, pe care le-au amenajat in acelasi stil traditional. In baia principala, cada a fost montata in podeaua de lemn.

Tot ce se intampla in casa e supravegheat cu atentie de cei doi catei, Sloninka si Fiona care nu se despart de stapanii lor. Misi, mama Fionei are o poveste trista. Timp de doi ani a fost batuta si infometata de fostul ei stapan si in ciuda rugamintilor Jolei nu a putut fi salvata. Cu toate astea, Fiona nu si-a pierdut increderea in oameni. Este prima care intampina oaspetii cu un leganat vesel de coada si cu un latrat prietenos.

In timpul sezonului turistic, zilele sunt destul de aglomerate. Jola pregateste masa, iar Tom face cumparaturile. E important sa isi faca lista inainte pentru ca cel mai apropiat magazin e la 7 kilometri departare. Pe timp de iarna, drumul e o adevarata aventura. Lopata nu lipseste din portbagaj, dar nici asa nu stii daca te intorci acasa pe jos sau cu masina. O data pe saptamana, spala podeaua din bucatarie. Tom freaca temeinic cu peria si cu sapunul, iar Jola aduna spuma. Adevarata provocare este insa intretinerea peretior. De doua ori pe an, trebuie sa faca reparatii capitale.

“Munca intr-o casa de lemn, nu se termina niciodata”, marturiseste Tom, “dar merita orice sacrificiu”.

Vara si toamna Jola experimenteaza noi retete de gemuri, compoturi si muraturi, cu care sa isi serveasca oaspetii care ii trec pragul.

De mic copil, Tom era innebunit dupa fursecurile bunicii sale. In timp, a invatat sa le reproduca si face cu drag deserturi pentru prieteni si apropiati. A descoperit ca ii place sa faca singur produse traditionale. Vrea sa isi perfectioneze tehnica de a face branzeturi cu laptele obtinut de la caprele lor.

Bucataria este, fara doar si poate, inima casei. Masa este asezata langa fereastra, lasand sa se vada muntii impaduriti. Este locul in care isi primesc musafirii si in care petrec cel mai mult timp.

Mirosul de mere coapte, ciuperci si paine proaspata te face sa uiti de calorii si sa te bucuri de preparate ca la mama acasa.

Jolie si Tom au descoperit aici, in inima muntilor Tatra, o noua viata, una lipsita de stres si de probleme. “Este locul in care poti asculta tacerea”, descrie in cateva cuvinte, Jolie acest loc de basm.