Codul bunelor maniere atunci când oferim flori. Reguli obligatorii: de ce nu se dau niciodată garoafe şi cale

Formele de manifestare a politeţii diferă de la o epocă la alta, dar şi de la om la om. În funcţie de educaţie şi de bunul-simţ, cu diverse ocazii, fiecare dintre noi am oferit flori. Dar ştim cum şi ce să facem cadou? De multe ori, gestul banal se poate transforma într-unul ridicol, dacă nu cunoaşteam limbajul florilor pe care le oferim.

Pretutindeni în lume, cărţile care ne învaţă normele comportamentului civilizat se bucură astăzi de un imens succes. “Codul bunelor maniere astăzi” nu face excepţie: la douăzeci de ani de la apariţie s-a vândut în peste 300.000 de exemplare. Scris cu inteligenţă, deplin adaptat uzanţelor moderne occidentale şi totodată celor româneşti, Codul este un veritabil bestseller naţional.

În urma extraordinarului succes al cărţii, autoarea, Aurelia Marinescu (licenţiată a Facultăţii de Limba şi Literatura Română), a fost invitată să vorbească la radio şi la televiziune, să dea interviuri, să scrie în reviste de mare tiraj pe tema comportamentului civilizat, să ţină cursuri de bune maniere la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice a Universităţii Bucureşti

Cum să eviţi capcanele

Un întreg capitol al lucrării este rezervat florilor. Autoarea ne învaţă cum şi ce să oferim, explicându-ne regulile de bază atunci când facem un cadou. Dacă nu ţinem cont de aceste sfaturi, riscăm ca gestul nostru nevinovat să se transforme într-o adevărată tragedie şi să fim acuzaţi de lipsă de impoliteţe

1. De regulă, orice cadou se oferă însoţit de o floare. Chiar şi pachetele sunt mai frumoase dacă le ornăm cu o crenguţă de brad, cu o ramură de vâsc sau cu nişte imortele.

2. Nu se oferă şi nu se ţin în casă flori artificiale, oricât de reuşite ar fi imitaţiile. Este de prost gust!

3. Cu puţin efort şi imaginaţie, în anotimpurile calde se pot oferi flori de câmp sau flori rare pentru a nu cumpăra mereu cele cinci garoafe îmbobocite, banale şi rigide. (în Franţa, de pildă, nu se oferă garoafe; ele sunt folosite doar pentru jerbe şi coroane).

4. Se evită florile prea mari sau pretenţioase (cale, gladiole, nuferi) pentru că s-ar putea să nu fie pe gustul gazdelor. Toate florile sunt frumoase, dar în general, un om delicat, preferă florile delicate, ca anemone, lăcrămioare, violete, ghiocei, maci, brânduşe, margarete.

5.  Florile se oferă fără ambalajul în care le-am cumpărat, chiar dacă e frumos. Vom lua hârtia şi o vom face să dispară în buzunar sau în poşetă, încă înainte de a intra în casă, şi le vom oferi cu cozile în jos.

6. La noi în ţară există obiceiul de a oferi flori în număr impar. Se spune că cea care le primeşte completează buchetul!

7. La ceremonii funebre se dau flori în număr par. Chiar şi jerbele respectă aceasta regulă.

8. Nu se duc flori bărbaţilor decât dacă sunt la spital.

9. La spital nu se duc flori cu un miros prea puternic şi nici prea mari. Este bine să ne gândim de acasă în ce vor fi puse. Nu este greu să aducem noi înşine un vas potrivit. Poate evităm astfel eternele sticlede lapte şi borcanele de gem care “împodobesc” atât de dizgraţios saloanele, chiar dacă în ele s-au pus nişte flori frumoase!

Cum trimiţi prin curier

Aurelia Marinescu ne învaţă însă şi cum trebuie să procedăm atunci când alegem să trimitem flori prin curier: “Din cauza sărăciei în care am trăit în ultimii ani, am uitat un obicei comod şi elegant: să trimitem flori prin curier. Multe florării au la dispoziţie un om care ne poate face serviciul de a duce un buchet deflori la o dată şi oră precisă. Vom avea grijă să-i dăm adresa exactă. Vom comanda buchetul şi îl vom plăti anticipat. Vom lăsa o carte de vizită, pe care vom scrie câteva rânduri destinatarului. Nu vom trimite buchete anonime decât dacă ţinem cu tot dinadinsul să cream încurcături neplăcute! Cel care primeşte florile, va da şi el o suma de bani curierului şi va semna de primire. Apoi va mulţumi cât mai repede, telefonic, celui care i le-a trimis (…) Să nu ne sperie sumele de bani pe care trebuie să le plătim. Sunt infime în comparaţie cu bucuria pe care o producem celor pe care îiiubim şi îi stimăm!”.

Câteva ponturi despre limbajul florilor:

Despre cale se zice că aduc ghinion. Florile roşii semnifică iubire, cele galbene – gelozie, cele albe – puritate. Nu vom duce unei mătuşi în vârstă, de la care aşteptăm o moştenire, un buchet de “nu mă uita” şi nici mamei soţului nostru o specie de cactus ce creşte spectaculos şi poartă numele de “limba soacrei”. Florile pe care le primim le aşezăm imediat într-un vas cu apă. Când aşteptăm musafiri, vom avea la îndemână pregătite vase de diferite mărimi. În nicio situaţie nu se refuză florile ce ni se dăruiesc.