Cine a inventat: Alfabetul Braille (1829)

Louis Braille, inventatorul sistemului de citire pentru orbi, a fost orb el însuşi, de la vârsta de trei ani. Se afla în atelierul de pielărie al tatălui său când a fost lovit accidental de un cuţit, pierzându-şi vederea. Louis era un băiat inteligent şi hotărât şi a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-şi învinge handicapul.

La vârsta de 10 ani a primit o bursă la Institutul Naţional de Copii Orbi din Paris. La şcoală, Louis Braille s-a familiarizat cu sistemul de citire pentru orbi inventat de fondatorul institutului, Valentin Hauy.

Acest sistem presupunea trecerea vârfurilor degetelor peste literele imprimate în relief pe hârtie. Era funcţional, dar lent, iar Louis şi alţi utilizatori ai sistemului îl găseau obositor.

Un alt sistem a fost inventat de căpitanul Charles Barbier şi era denumit scriere nocturnă. Căpitanul elaborase sistemul pentru a le permite soldaţilor să citească mesaje noaptea. Braille a luat cunoştinţă de acest sistem la la de 15 ani şi a căutat să-l îmbunătăţească pentru uzul nevăzătorilor.

Sistemul elaborat de căpitanul Barbier se baza pe un set de douăsprezece puncte în relief, aranjate în diverse permutări pentru a reprezenta literele alfabetului. Braille le-a simplificat, concepând un sistem în care se foloseau numai şase puncte.

Litera A era un punct, B era două puncte, unul deasupra celuilalt, C două puncte unul lângă altul. Utilizând mai puţine puncte, Braille făcea cititul mult mai rapid, de două ori mai rapid decât sistemul lui Bărbier, aducând viteza de citire a unui orb la aproximativ jumătate din cea a unui văzător.

Braille a lucrat multă vreme la rafinarea şi perfecţionarea sistemului său şi, cam la vârsta de 20 de ani, l-a publicat. Sistemul a fost adoptat informal şi de către institutul unde, cum era de aşteptat, devenise profesor.

Sistemul de citire Braille prindea foarte încet şi, la vremea la care Louis Braille murea de tuberculoză (1852), nu fusese încă general acceptat. S-au conceput şi alte sisteme de citire pentru nevăzători.

În anii 1860, în America, s-a născocit sistemul cu puncte New York. La Boston, un alt profesor orb a introdus o adaptare a sistemului lui Braille, numita Braille american. În cele din urmă, simplitatea şi logica sistemului Braille iniţial a prevalat şi a devenit sistemul preferat de jur împrejurul lumii, în 1932, la o conferinţă internaţională, a fost adoptat ca limbajul oficial al orbilor. A fost realizat şi un punctator cu ajutorul căruia nevăzătorii puteau crea ei înşişi simboluri pe hârtie, scriind în alfabetul Braille.
Semnificaţia unui sistem utilizabil şi eficient de scriere şi citire pentru nevăzători este enormă.

Nu rareori oamenii complet orbi erau aruncau în aziluri sau puşi la muncă în meserii în care nu era nevoie de văz.

Alfabetul Braille a creat posibilitatea ca nevăzătorii să se bucure de aceeaşi educaţie ca restul omenirii, permiţându-le să joace un rol la fel de mare în viaţa comunităţii precum persoanele văzătoare.