Busola: istorie, tipuri, componente…improvizare

Busola sau compasul (italiană com-pasus) este un Instrument de măsură pentru determinarea punctelor cardinale, indicând Polul Nord și Polul Sud magnetic.

Pe lângă numerotaţia gradată (360 sau 400 grade) a cadranului busolei se află aici şi “Roza vânturilor” cu punctele cardinale

Busola sau mai bine zis acul magnetic al busolei are doi poli (ca la oricare alt magnet): Nord si Sud. Dupa cum bine se stie, capatul acului magnetic Sud al busolei este atras si va indica Nordul magnetic al Pamantului dupa principiul – polii opusi se atrag. Busola este utila in special in orientarea in locuri necunoscute sau mai putin cunoscute.

Busola indica Nordul magnetic (Polul Nord magnetic).

Nordul magnetic e distinct insa de Nordul geografic, deci nu coincid!

Nordul geografic este punctul cel mai nordic al Pamantului si e stabilit in urma miscarii de rotatie a Pamantului fiind plasat pe axa de rotatie (Polul Nord). Din acest motiv Nordul geografic e stabil in timp.

Busolă gradată în grade centezimale (400 grd) şi cu riglă de conversiune.

Nordul magnetic (cel indicat de busola) e stabilit in functie de magnetismul Pamantului (liniiile campului magnetic care converg) si nu este stabil in timp; de senemena, Nordul magnetic nu se afla intr-o pozitie precisa. Acesta se afla in nordul Canadei (Golful Hudson) si se aproximeaza ca se deplsaseaza spre Siberia. Declinatia se micsoreaza cu aproape 1°, la fiecare 7 ani.
Istoric

Egiptenii au descoperit pentru prima dată busola. Busola sau acul magnetic a fost deja cunoscut în timpul împăraților din China. Pe atunci busola consta dintr-o piatră magnetică legată de un fir de ață pentru a se putea roti liber. Mai târziu apar formele de busole mai specializate. În Perioada Marilor descoperiri geografice portughezii au perfecționat busola.
Alexander Neckam un savant englez menționează busola pentru prima oară prin secolul XII în Europa, fiind adusă în anul 1190 de arabi. Forma busolei de azi este menționată prin secolul al XIII-lea probabil de un navigator italian din Amalfi, unde în port se găsește statuia lui Flavio Gioia, declarat „descoperitor al busolei”.
Construcție

Busola poate fi clasică sau numerică. Cea clasică se compune dintr-o capsulă transparentă și etanșă care conține un lichid uleios, în care se rotește, fixată pe un pivot, o săgeată magnetizată, colorată, de obicei, în roșu și negru, capătul roșu indicând Polul Nord, iar cel negru (albastru) Polul Sud. Fundul capsulei poate fi liniat, cea ce permite o poziționare simplă pe hartă, ușurând astfel găsirea Nordului și orientarea pe hartă în spațiu.

Busolă de înclinaţie (Salmoiraghi), cu clinometru

Componentele busolei

– suprafata pentru suport sau placa de baza, transparenta (poate fi si netransparenta: metal sau plastic), dreptunghiulara, pe care se afla incorporate celelalte elemente ale busolei

– lupa este utilizata pentru a observa elementele de pe harta

– rigla (cm si/sau inch) care se afla pe marginea placii de baza (sau pe toate marginile acesteia) este utilizata pentru a masura distanta intre doua elemente de pe harta

– cadranul gradat (are inscriptionat la suprafata cele 3600 si punctele cardinale, Nordul este la 00) este mobil, se roteste odata cu cutia de lichid si se utilizeaza in orientarea dupa azimut si dupa harta

– liniile nordului care impart cadranul si se rotesc odata cu el (aflate pe partea inferioara a acestuia) numite si linii directoare au indicate directia Nordului si ajuta la pozitionarea corecta pe harta si la aflarea directiei de mers in teren iar sageata directoare principala – are varful in dreptul gradului 0 sau a literei N (Nordul)

– acul magnetic rosu in general indica Nordul fiind uneori si fosforescent iar alb indica Sudul (suspendat pe un ax si aflat in cadranul gradat intr-un lichid)

– sageata (aflata pe placa de baza in partea superioara si care poate fi si fluorescenta) care indica directia de mers

Sageata directoare principala e diferita de Sageata care indica directia de mers.

Nordul busolei care este notat pe cadranul gradat si Nordul magnetic (real) care este indicat de acul magnetic din interiorul cadranului sunt diferite. Busola este nordata doar in momentul in care acestea doua sunt aliniate.

Busolele mai bune sunt cele ale caror ac magnetic se afla intr-un lichid. Timpul de imobilizare al acului magnetic nu trebuie sa fie mai mare de 7 secunde.

Deviația:

deviația este deplasarea suferită de acul magnetic sub influența unor câmpuri electromagnetice din apropierea busolei, provocate de aparate sau instrumente electrice, zăcăminte de minereuri feroase. Pentru eliminarea acesteia este necesară aplicarea unei corecții de direcție.

Declinația (variatia) magnetica:

reprezinta tocmai diferența unghiulara (unghiul format) intre Nordul magnetic și Nordul geografic. In general, diferența este mica (90 Vest) si poate fi ignorata mai ales in Europa si daca calatorim pe distante mici. Pentru fiecare 30 de declinatie nesocotita, te poti abate ~ 50 m de la curs pentru fiecare km parcurs.

Pentru ca hartile sa fie utile a fost nevoie sa se tina seama de un punct fix si nu de unul instabil.

Înclinația:
Este unghiul format cu tangenta la suprafața globului terestru, această valoare fiind în Europa centrală de ca. 66,5° ceea ce înseamnă că intensitatea câmpului magnetic orizontal atinge numai 40 % din valoarea sa, în comparație cu câmpul magnetic vertical ce atinge 90 %. La busola folosită la navigația pe mare este necesar un giroscop pentru a menține busola (compasul) permanent într-o poziție orizontală.

Verificarea Busolei

Pentru a se stabili dacă o busolă este bună de întrebuințat trebuie verificată sensibilitatea acului magnetic. Pentru aceasta se așează busola în poziție orizontala (pe o masă , pe o buturugă , pe pămînt ) și se lasă acul liber. După ce acul magnetic s-a oprit se apropie de cîteva ori un obiect de fier sau otel (un cuțit, cui etc.), deplasînd astfel acul magnetic din poziția de echilibru. Dacă după fiecare asemenea mișcare acul magnetic revine repede cu ambele capete în dreptul acelorași gradații de pe cadran înseamnă că acul este suficient de sensibil. Dacă însă nu revine la aceleași gradații sau revine foarte încet înseamnă că acul magnetic nu este suficient de sensibil sau varful acului de oțel pe care este suspendat s-a uzat și trebuie ascuțit sau că bucșa acului magnetic s-a defectat (noroi sau zgîrieturi în interior , care trebuie îndepartate). În acest caz busola trebuie reparată.

Busolă verticală de aviaţie.

Modul acesta de reparare este valabil doar la busolele cu acul magnetic fixat pe un ax vertical , la cele în lichid va fi valabilă doar verificarea cu un metal. Modelul de mai jos este o astfel de busolă (cu acul magnetic în lichid) , nu am ce să-i fac decît o simplă verificare a acului magnetic care oscileaza foarte rapid la ori ce bucațică mică de metal. De aceea va recomand pentru o durată cat mai mare de viață a busolei dumneavoastră pastrați-o departe de obiectele din fier și oțel , evitați să o țineți în fișete de metal sau cutii din fier. Iar busolele din chiturile de supraviețuire eliminate (părerea mea) mai bine ori ce altceva în locul ei , bine înțeles din cele necesare supraviețuiri. Obiectele din metal au o mare influiență asupra acelor magnetice dereglîndule iar în cele din urmă distrugîndule.

Cînd se lucrează cu busola , pentru a se asigura funcționarea ei corectă , trebuie să fie respectate urmatoarele reguli :

pentru ca părțile fosforeșcente să lumineze mai bine pe întuneric busola se ține deschisă timp de 15-20 minute la soare sau lumină electrică
în timpul deplasării sau nefolosiri acul magnetic este blocat , ferindu-l astfel de uzură (valabil pt. busolele cu astfel de dispozitiv)
punctul de staţie (locul în care te afli în momentul determinari azimutului magnetic) trebuie astfel ales încît să se situeze cît mai departe de obiectele din fier sau oțel care ar putea influența acul magnetic
se va evita lucrul cu busola pe timp de furtună cu descărcări electrice sau în apropierea liniilor de inalta tensiune .

Improvizarea unei busole:

Poti improviza dintr-un mic obiect metalic (un ac de cusut, o jumatate de lama de ras, etc)

Magnetizeaza acul prin frecare de par de cateva ori si mereu in aceeasi directie. Aseaza obiectul pe un petec de hartie (sau frunza) a carei suprafata sa acopere suprafata obiectului metalic si apoi aseaza-le pe suprafata unei ape linistite sa pluteasca (apa dintr-o cana de exemplu dar sa nu fie din metal). Obiectul metalic nu trebuie sa intre in contact cu apa. Acul magnetizat se va orienta spre Nord.

Pentru a afla exact care este Nordul si care este Sudul, ne putem folosi de pozitia Soarelui, stiind ca, in emisfera nordica Soarele “traverseaza” bolta cereasca de la Est la Vest prin partea de Sud, iar in emisfera sudica, soarele trece prin partea nordica.

Procesul de magnetizare dureaza doar pentru un scurt timp si trebuie sa repetam procesul.