Cine a inventat: Bicicleta

Bicicleta este un vehicul care a evoluat treptat, pas cu pas, şi este greu de spus cu exactitate când a fost inventată. Cel mai vechi vehicul ce semăna cu o bicicletă a fost, probabil, celeriferul, inventat de contele de Sivrac în 1790.

Era un fel de scuter cu două roţi, dar, de vreme ce înainta numai când cel aşezat pe el alerga cu picioarele pe pământ, cu greu poate fi numit bicicletă. O versiune englezească a echipamentului se numea hobby horse („cal de agrement”) şi avea, ca mijloc de transport, cam aceeaşi utilitate ca a căluţilor de lemn încălecaţi de copii.

În 1816, baronul Karl von Drais de Sauerbrun a inventat un dispozitiv pe care l-a denumit drezină. Acesta semăna cu bicicleta moderna prin faptul că avea un fel de direcţie fixată pe roata din faţă. Utilizatorul şedea între cele două roţi, dar drezina nu avea pedale. Propulsia se făcea tot prin împingerea solului cu picioarele, deci nici aceasta nu era o adevărată bicicletă.
Prima bicicletă adevărată, un vehicul pe două roţi acţionat cu pedale, a fost inventată de Kirkpatrick Macmillan (1812-1878), un fierar din Dumfries, în jurul anului 1835. Cadrul şi roţile bicicletei moderne fuseseră deja inventate de Sauerbrun şi Niepce în 1816. Macmillan a adăugat pedale şi o frână, ceea ce a dus la obţinerea unui vehicul funcţional, predecesorul recognoscibil al bicicletei moderne.

Noua bicicletă era destul de greoaie. Avea roţi de fier, fără pneuri; roata din faţă avea diametrul de 84 de centimetri, iar cea din spate, de 106 centimetri. Bicicleta permitea oricui să călătorească prin puteri proprii mai repede decât putea alerga, dar din cauza lipsei pneurilor, călătoria era plină de hopuri şi incomodă. Nu degeaba aceste prime biciclete au fost poreclite zdruncinătoare de oase.
In 1861, constructorul parizian de trăsuri Pierre Michaux a inventat o versiune îmbunătăţită a bicicletei Macmillan, denumită velociped. Aceasta avea pedalele aşezate direct pe roata din faţă. Michaux a realizat câteva prototipuri şi în 1862 a vândut 140 de bucăţi.

Alte îmbunătăţiri au fost aduse mai târziu, în 1870, de către James Starley şi William Hi!Iman din Coventry. Vehiculul lor era mai uşor şi a fost primul care a avut roţi cu spiţe, asemenea majorităţii modelelor moderne; constructorii l-au numit Ariei şi l-au scos pe piaţă la preţuri cu amănuntul de 8 până la 12 lire.

De aici a mai rămas un pas mic până la apariţia bicicletei modern, în 1885. Aceasta, asemenea fotografiei, a fost invenţia a două persoane care au lucrat independent de o parte şi de cealaltă a Canalului Mânecii. Unul dintre inventatori a fost un inginer francez, G. Juzan.

Bicicleta lui avea două roţi de aceeaşi mărime, cu roata din spate antrenată cu lanţ. Folosea un lanţ mai puternic decât cel montat pe prima bicicletă cu lanţ proiectată de André Guilmet în 1868.

Rover Company din Coventry a introdus bicicleta proiectată de James Starley, care avea tot roţi egale, pneuri solide din cauciuc şi un lanţ pentru antrenarea roţii din spate.

Ambele tipuri de biciclete construite în Franţa şi Anglia anilor 1880 semănau izbitor cu cea desenată de Leonardo da Vinci în 1493.

Noua bicicletă era mult mai potrivită pentru uzul general decât cele anterioare şi a devenit curând un mijloc foarte popular de transport, permiţând oamenilor să meargă la lucru uşor şi ieftin şi făcând posibile excursiile de plăcere practic gratuite.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.