Cine a inventat: Frigiderul (1805)

William Cullen, de la Universitatea Glasgow, a fost cel care a inventat prima tehnică frigorifică modernă, în 1748.

Răcea aer prin evaporarea lichidelor într-un vid, dar nu a avut nicio tentativă de a-i da acestei tehnici o utilizare practică.

În Britania secolului al XVIII-lea se ştia că alimentele proaspete trebuie ţinute la rece pentru a nu se strica. Casele aveau adeseori cămări cu lespezi de piatră, care păstrau răcoarea. Cei bogaţi aveau gheţării – un fel de igluuri din cărămidă parţial subterane în care era stocată în paie zăpadă şi gheaţă strânsă de pe câmpuri, râuri şi lacuri, iarna, sau adusă de la munte. De acolo se lua gheaţă cu găleata când era nevoie să se păstreze carnea proaspătă sau să răcească băuturile sau deserturile.

Parte din gheaţa astfel păstrată putea fi vândută măcelarilor sau negustorilor de peşte sau distribuită la casele oamenilor. Gheaţa se păstra câteva luni bune în gheţari, ţinând până primăvara târziu sau chiar până în vară.

Cuvântul frigider a fost inventat de Thomas Moore în 1800. Dispozitivul inventat de Moore era mai mult ceea ce am numi astăzi o cutie frigorifică decât un frigider. Consta dintr-o vană din lemn de cedru căptuşită cu blană de iepure şi umplută cu gheaţă, în centrul căreia se afla un container din tablă. Moore a proiectat această cutie frigorifica pentru a transporta unt din Maryland la Washington D.C.

Prima maşină frigorifică a fost proiectată în 1805 de către inventatorul american Oliver Evans. In 1844, un doctor american pe nume John Gorrie a construit o maşină pe baza invenţiei lui Evans, pentru a răci aerul şi a-şi reconforta pacienţii cu febră galbenă. Procesul de regerare era aşadar aplicat deja unei forme simple de condiţionare a aerului.

În 1902, Willis Haviland Carrier a prezentat primul sistem de aer condiţionat proiectat special în acest scop. Pe tot parcursul secolului al XIX-lea,  diverşi inventatori aduseseră tehnicii frigorifice mici îmbunătăţiri. Contribuţii utile au avut James Harrison, Charles Tellier, David Boyle şi Raul Pictet.

Primul frigider comercial pentru ţinerea la rece a alimentelor a fost produs în 1911.

În 1915, Alfred Mellowes a realizat un model mai compact, care se preta la producţia în masă pentru uz atât comercial, cât şi casnic. Afacerea lui Alfred Mellowes a fost preluată de General Motors Hei ani mai târziu şi W. C. Durant, preşedintele GM, a fondat Frigidaire Company pentru a produce în masă frigidere pentru piaţa americană.

În 1900, aproximativ jumătate din gospodăriile din Statele Unite foloseau gheaţă topită şi o cutie frigorifică pentru a-şi păstra mâncarea rece: cealaltă jumătate nu dispunea de nicio modalitate de a răci alimentele. Unul dintre primele frigidere casnice a fost instalat la reşedinţa unui magnat al petrolului, Walter Pierce.

Inventatorul francez Marcel Audiffren a fost interesat de perfecţionarea frigiderelor pentru uz casnic. Patentele lui au fost cumpărate de American Audiffren Refrigerating Machine Company. Aparatele au fost fabricate în Indiana. Primul frigider Audiffren a fost vândut în 1911, pentru aproximativ 1100 de dolari; un preţ de două ori mai mare decât al unui autoturism. O caracteristică a primelor sisteme frigorifice casnice era aceea că, în timp ce aveau o cutie rece amplasată în bucătărie, maşinăria (care includea un motor şi un compresor) trebuia adăpostită într-o cameră alăturată sau în pivniţă, necesitând un spaţiu destul de mare.

Preţul de vânzare a scăzut treptat şi tot mai multe familii americane Şi-au putut permite cumpărarea unui frigider. Produsele au devenit şi mai compacte. în 1923, Frigidaire a scos pe piaţă prima unitate autonomă. Tot în anii 1920 s-au introdus compartimentele de congelare cafre au făcut posibilă producerea de cuburi de gheaţă pentru băuturi.

Primul frigider cu adevărat popular a fost produs de General Electric consta dintr-o cutie frigorifică albă simplă, aşezată pe picioare scurte, asupra căreia se afla mecanismul, montat într-o cameră albă în formă de tambur.

Acest prim frigider cu adevărat modern a fost introdus în 1927. A fost vândut în peste un milion de bucăţi şi unele dintre ele sunt şi azi în stare de funcţionare. De atunci înainte frigiderul a suferit mai degrabă mici îmbunătăţiri decât schimbări revoluţionare. Compartimentele de congelare au devenit din ce în ce mai populare în anii 1940.

În anii 1950 şi 1960 au fost introduse funcţii de genul congelării automate. În anii 1980 s-au făcut progrese în ceea ce priveşte randamentul, iar preocupările legate de mediu au condus la interzicerea utilizării clorofluorocarburilor (CFC) ca agenţi de răcire în sistemele etanşe. Uităm uneori că CFC au fost adoptate din cauză că agenţii de răcire anteriori erau extrem de periculoşi.

Până în 1929 frigiderele utilizau trei gaze toxice: amoniacul, clorura de metil şi dioxidul de sulf. In anii 1920 s-au produs câteva accidente mortale când clorura de metil s-a scurs din frigidere.

Astăzi aproape fiecare cămin din ţările mai dezvoltate economic ale lumii are un frigider. Astfel, lumea poate păstra produsele alimentare în stare proaspătă pentru un timp mult mai îndelungat decât în trecut.

În condiţiile în care până la 90% din populaţie trăieşte la oraş, puţini oameni au grădini destul de mari pentru a-şi asigura consumul de alimente proaspete.

In ritmul vieţii moderne, tot mai puţină lume are timp să îngrijească zi de zi o grădină. Aceasta măreşte dependenţa de magazine. Lumea cumpără alimente în cantităţi mai mari decât în trecut şi depozitează ceea ce nu consumă imediat. Rezultatul general a fost o îmbogăţire a regimului alimentar, mai mulţi oameni consumând o varietate mult mai mare de alimente decât cu 50 sau 80 de ani în urma.

Diversitatea uimitoare a alimentelor oferite de supermarketuri este dovada vizibilă a acestui fapt. Un alt rezultat important al refrigerării este îmbunătăţirea sănătăţii, existând mai puţine cazuri de intoxicaţii alimentare.

You may also like...

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.