Cine a inventat: Secerătoarea mecanică (1831)

Robert McCormick, un fermier din Virginia, a avut câteva tentative nereuşite de a proiecta o semănătoare mecanică. A renunţat în 1831, dar ideea a fost preluată în acelaşi an de fiul lui în vârstă de 22 de ani, Cyrus. Cyrus a studiat cu atenţie problemele tehnice şi a produs un proiect până la sfârşitul anului. Maşina a fost construită imediat şi utilizată la strângerea ultimei părţi a recoltei fermei proprii în 1831.

Cyrus nu a apucat să solicite un brevet până în 1834, dar în acest timp o altă secerătoare fusese brevetată de Obed Hussey. Intre cei doi s-a născut o rivalitate acerbă, legată mai întâi de atribuirea drepturilor legale pentru invenţie şi apoi de producerea de suficiente secerători pentru a satisface cererea enormă.

În 1847, McCormick s-a mutat la Chicago şi a început să le fabrice acolo. în cele din urmă, compania McCormick a cucerit cota cea mai mare de piaţă. McCormick a fost nu doar un inventator de succes, ci a avut şi aptitudinile antreprenoriale necesare comercializării produsului.

în 1856, vindea 4000 de secerători pe an, oferind un sistem de achiziţionare în rate.

Secerătoarea mecanică, transformată în combină pentru treierat, a adus schimbări enorme în prerii. Lanuri imense de grâne puteau fi acum recoltate cu viteză mare, ceea ce însemna că se putea profita la maximum  de perioadele de vreme bună.

Producţia alimentară a luat un avânt enorm.  Mulţumită combinelor, preriile au început să producă în mod regulat  surplusuri cerealiere uriaşe, pe care SUA le puteau exporta şi care aveau să capete o importanţă politică profundă în Războiul Rece.

Uniunea Sovietică avea producţia agricolă frecvent calamitată şi avea nevoie surplusul american, ceea ce a dat Statelor Unite supremaţie politică.

Combina inventată de Hiram Moore aproape în acelaşi timp cu cu secerătoarea lui McCormick a fost (şi este încă) o maşină mare şi complexă care seceră, treieră şi curăţă cerealele prin scuturare şi poate fi utilizată pentru recolte de grâu, soia, in, ovăz, orz sau secară.

Combina recoltează si separă boabele de paie, pe care le leagă în baloturi şi le aruncă înapoi pe câmpul cules. Primele combine erau trase de cai sau măgari şi foloseau o roată de transmisie pentru acţionarea ansamblului de treierat. Mai târziu, combinele au fost trase de tractoare şi au utilizat motoare diesel independente pentru separarea cerealelor.

Combinele mari moderne sunt maşini complet autonome, autopropulsate şi funcţionează ca nişte minifabrici de cereale, fiind dotate din 1970 cu calculatoare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.